Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

miercuri, 23 august 2017

Sper ca nu v-am indus in eroare. Aia de mai jos nu este casa in care stau, ci una dintre cele pe care le-am vizitat. A mea nu arata asa, ci ca un rau din ala din India, pe care plutesc in deriva si la gramada maldare de jucarii sau bucati de jucarii. Nu o acuz pe bebe de indisciplina asta, nu inca, ci pe mine, ca eu le arunc cat colo pana se desfac in bucati dupa ce o plictisesc si pe ea toata ziua. Pe bune. Se plictiseste de orice jucarie sau activitate in mai putin de jumatate de ora, asa ca toata ziua imi pun imaginatia la munca sa-mi fac 🐒 sa rada si sa se uite la mine cu admiratie. De aceea, dupa ce i-am citit in intregime si catalogul de la Ikea, am cumparat si o carte care sa ma ajute cu noi idei ca mintea mea nu-i asa de productiva: Baby Play for Every Day - 365 activities for the first year. Unele idei sunt foarte bune, altele nu sunt deloc idei (ca, de exemplu, sa-mi fac eu un smoothie), iar altele, desi nu o implica pe bebe foarte mult, sunt interesante si-i vor trezi si ei poate interesul mai tarziu. De exemplu, sa fac o placa din air-dry clay (nu stiu traducerea exacta in romaneste), adica din material din ala alb pe care il folosesc sculptorii, pe care sa ii imprim piciorusele ei de 3 luni, dupa care sa o agat intr-un cui in baie, sau in camera ei, cand ii voi face una. Am si cumparat clay din asta de la Walmart si m-am apucat de treaba. Mi-ar placea acum sa va arat o poza cu ce am si facut, dar mai bine nu, ca dupa ce am naclaiet toata bucataria si m-am uns si eu pana m-am facut statuie, am sfarsit prin a-i spune Catiuşei, care ma privea destul de contrariata, "Ce sa-i faci mai, bebe, ma-ta nu-i Brancusi!".

marți, 22 august 2017

S-a facut deja anul de cand ne-am mutat la casa noastra, timp nesuficient totusi sa ne oprim din a ne felicita pentru ea in fiecare zi. Am fost zilele trecute si am vizitat niste apartamente de vanzare la noi in bloc, nu pentru ca vrem sa ne mai luam unul, nu inca, ci pentru ca eram curiosi de ce s-au scos pe piata si cu $200,000 mai mult decat pretul dat de noi anul trecut pe vremea asta, desi piata imobiliara s-a mai astamparat putin in ultimul timp. Diferente majore intre ce am cumparat noi cu $400,000 si cele de vanzare acum cu $600,000 nu prea exista, asa ca singurul motiv ramane faptul ca oamenii, in special tinerii, inclusiv cei cu copii, se orienteaza mai nou spre condo-uri pentru ca inca si le permit (cat o mai tine si asta), casele in Toronto nemaifiind de mult de nasul lor.
Am facut o socoteala vesela si am constatat ca in mometul acesta partea noastra valoreaza exact cat avem datorie la banca, ceea ce inseamna ca suntem pe 0, adica mortgage free 🤣.

vineri, 18 august 2017

Colega de care ziceam mai jos ca i-a dat lui Cati girafa si sosetele cu pampoane ma pune sa ii trimit in fiecare saptamana la munca poze cu Catiuşa. Daca uit sa-i trimit pe principiul ca numai asta am eu pe cap, imi da email de avertizare. Ieri, dupa ce i-am mai trimis cateva, mi-a spus ca bebe va fi un "trouble maker" ca la cat de activa e la trei luni, cum va fi oare cand va incepe sa se taraie, ba la ce sa ne mai gandim cand o sa si mearga? Eu abia astept. Cand zic ca abia astept nu e urma de graba in cuvintele mele. Nu sunt nerabdatoare, nu abia astept sa treaca timpul, ci sunt entuziasta pentru momentele care vor veni asa cum sunt pentru toate cele de acum. Mi-a mai spus colega ca vede cum imi enjoy timpul cu ea. Chiar o fac. Ma dedic ei toata. Eu de trei luni nu am facut o data curat in casa si nici vreo mancare sau ceva. Decat sa-mi pierd vremea smotruind sau ranind la blide mai bine ma joc cu ea. Sau pur si simplu ma uit la ea. Pentru altceva exista masini de spalat vase si soţi. Asa inteleg eu concediul de maternitate. In concediu nu te apuca gospodareala, ci pleci in vacanta, cauti sa-ti petreci timpul liber cat mai placut cu putinta. Asa e si cu concediul de maternitate. O aventura doar cu si pentru bebelus. Am ajuns sa si dorm cu ea in pat si nu am nici cea mai mica intentie s-o mut in patutul ei, daramite in alta camera, chiar daca dimineata ma trezesc cu oasele contorsionate ca o masina busita in gard. Daca imi fac griji pentru mai traziu, ca se va invata greu sa doarma singura, mai degraba imi fac pentru mine decat pentru ea. Nu stiu cum o sa mai dorm eu fara mirosul asta de laptic langa mine. Daca nici Bobi nu a reusit sa ma faca s-o las de langa mine, nu va reusi cu siguranta nimeni altcineva. Acesta este anul nostru.

joi, 17 august 2017

Memory Box - 3 luni

Desi pare un dialog al surzilor, ca nu prea pricep ce-mi spune ea acolo, nici ea iota din ce-i spun eu, un lucru inteleg clar din vorbaria asta: o sa palavrageasca mai mult si decat mine .

Tummy time. Mai bine zis tummy timer ca-i pun cronometru, macar 2 minute sa stea asa.
 Ca toti bebelusii din lume, si mie imi place s-o mozolesc toata pe girafa Sophie. Asta cica a fost la un moment dat cea mai vanduta jucarie pe Amazon. Cati a primit-o de la colega J. dinainte de-a se naste, la baby shower. Si sosetele astea cu pampoane tot de la ea sunt. Pe astea am de gand sa i le adun intr-un memory box real. Nu atat pentru ea, cat mai ales pentru mine.
Cand chiar vreau sa-i fac lu' mami o bucurie, dorm si eu 10 minute pe zi. De obicei nu-s asa de generoasa.

Dupa cum vedeti nu m-am grabit sa scriu despre maritis si asta pentru ca eu eram maritata demult. Pe langa faptul ca noi nu ne raportam altfel unul la altul decat ca sot si sotie, ba ne si numeam astfel in fata oricui, ca nu eram doar boifrienzi dupa atatia ani de mancat aceeasi pita, aveam prieteni, pe care i-am si invitat la party-ul de dupa, care nici macar nu stiau ca noi nu eram oficial casatoriti. Pentru ca neoficial ne-a mers intotdeauna super bine. A fost, prin urmare, doar o oficializare a relatiei, pe care am considerat-o mai necesara de cand s-a nascut Cati. Initial, aceasta oficializare era in plan, desi nu planuita, a avea loc in Romania. Eram gravida si ziceam ca vom merge in august s-a botezam pe Catiusa, s-o vada de fapt si bunicii, si la o adica ne vom si cununa. Eram in 3 luni si mi-am intrebat doctorita daca e ok sa zbor cu un bebe de 3 luni peste ocean. Ea mi-a zis ca de putut, pot, dar imi va fi foarte greu sa ma car cu un sugar in carca. La momentul respectiv, asta cu greul mi s-a parut cel mai usor. Am zis ca atata vreme cat medical e voie, cu restul ne descurcam noi. Evident ca habar n-aveam ce ziceam. Cati nu poate nici sa mearga, daramite sa zboare.

Pe de alta parte, asa cum s-au petrecut lucrurile aici, asa s-ar fi petrecut si in Romania. In tara am fi avut in plus, familia alaturi, desi nu in plus, ci ca sa intregeasca atmosfera. In rest, ca si aici, doar prietenii apropiati si atat. Spre nefericirea parintilor, n-am avut niciodata chestia asta sa ma imbrac in printesa, sa ma uit la ginerica prin gaura colacului, sa ma fure si sa ma duca la discoteca si sa ma cumpere dupa aia cu o sticla de beutura. Daca mai era beutura ca la ultima nunta la care am fost in Romania, in loc de mireasa s-au furat sticlele. Pe bune, cu politie si taraboi. Pe acelasi principiu, nici nuntile de aici nu-mi trezesc niciun interes chiar daca sunt oficiate la capela si costa $60,000. Eu cu banii aia n-as face categoric nunta, dar m-as duce sigur in cateva luni de miere.

Prin urmare, am fost la primarie, am jurat si am dat cu semnatura ca ne luam unul pe altul, desi noi eram si luati si dusi demult. Ba acum imi dau seama ca eu m-am maritat, desi el nu m-a cerut niciodata de nevasta. Ca sa va faceti o idee mai buna, nunta era la ora 5:30 dupa-masa, iar eu pe la 3:30 ii cantam lu' Cati, nu sa-si ia mireasa ziua buna, ci s-o adorm sa am si eu 10 minute de-un dus macar. N-am fost la coafor sa-mi fac coc, iar buchetul mi l-am facut singura cu trandafiri de la Costco.

Ne-am intors apoi acasa unde am petrecut cu prietenii si ne-am simtit super bine pana pe la 2 noaptea. Dar a ramas, spre fericirea parintilor, sa facem o nunta ca-n povesti cand ne ducem cu prima ocazie in Romania. Desigur, cand o zbura porcul acesta, cu tot cu mar in gura.

miercuri, 9 august 2017

Bebelusii nu fac diferenta intre o jucarie scumpa si una care n-a costat nimic. De fapt, aia care nu costa nimic ii trezeste mai tare interesul daca o faci de fata cu ei si se uita curiosi sa vada ce tot lucri acolo. Catiuşa belea niste ochi de incepusem sa ma intreb si eu ce fac...

I-am facut o zornaitoare dintr-un biberon vechi in care am pus boabe de orez "wild". Asa l-am gasit prin debara. N-am mancat niciodata, dar sigur e mai bun decat cel alb. Cel putin in zornaitoare pentru ca e mai "colorat".

I-am facut si un ghem, care pare mai potrivit pentru mâţe, ca-i lasa scame pe mânuțe, dar la cum radea cand i-l faceam, tot nu am muncit degeaba.

Lantul de iubire 😎 (L-am primit ieri cadou de la socri si bunici. Socrii mei si bunicii Catiușei).

sâmbătă, 5 august 2017

Catiuşa face acus trei luni si trece, prin urmare, la urmatoarea marime de haine. Trebuie sa-i cumpar altele adica, nu pentru ca face trei luni si urmatoarea marime incepe la trei luni, ci pentru ca nu-i mai vin cele pe care le are. Doar ca acum eu nu mai sunt atat de mobila, dar nici dornica sa-mi pierd vremea prin magazine.  Desi am vreme de pierdut ca nu fac nimic in casa, mai bine ma duc cu ea doua ore in parc sa ne uitam la frunze decat s-o agit pe la mall. Mai ales de cand am gasit o solutie sa nu mai fac nici cumparturile, pe langa ca nu fac nici mancare, nici curat si nicio alta treaba din asta cu care n-am eu nicio treaba. E bine ca am inceput, ce nu mai e chiar asa de bine, cred, e ca nu ma mai opresc. Bine ca-s singura acasa si nu vede nimeni de cate ori ma viziteaza postasul 😊.


Un magazin care are haine faine pentru bebelusi, la un pret foarte bun, este Old Navy. Nici la Walmart sau Winners nu-s atat de ieftine. De cand mi-am facut cont pe site-ul lor, bag la cos fara numar. Ei au mereu tot felul de promotii online, de-am ajuns sa cumpar body-uri pentru bebe si cu $3. Din bumbac, nu cacaturi din plastic sau mai stiu eu ce materiale din astea odioase. Cu sau fara taxe, habar n-am ca la preturi din astea chiar nu ma mai uit. De exemplu, pe maldarul asta de haine am dat $80. Unele dintre ele nici nu-i vin (riscurile shoppingului online), dar la cat au costat, nici nu mai conteaza. Oricum pot sa le trimit inapoi daca tot vreau sa-mi bat capul. Alta treaba care imi convine la astia e ca nu platesc livrarea pentru cumparaturile peste $50. Zice acolo ca pachetele ajung in 7-8 zile parca, dar mie mi-au venit intotdeauna a doua zi.


Nici macar nu trebuie sa fiu acasa cand trece postasul pe la mine. Cand nu-s acasa sau n-am chef sa deschid, imi “azvarle” hainele in fata usii.

Fotomodela mea in toaleta noua

miercuri, 2 august 2017

SAPTAMANA INTERNATIONALA A ALAPTARII. Am aflat de pe facebook ca acesta ar fi Saptamana Internationala a Alaptarii. Tot pe facebook am citit un articol despre cum este tratat acest “subiect” in spitalele de stat din Romania. Spunea autoarea articolului cum asistentele din maternitatea unde a nascut fugeau cu seringile cu lapte praf dupa nou-nascuti, fara a oferi vreun ajutor in sprijinul alaptarii nici macar celor care se aratau interesate.
Dupa ce am postat textul si poza de mai jos si pe facebook, autoarea articolul mi-a scris: "Fran, tu vorbesti acolo despre sf-uri. Pe mine (fosta) pediatra lui Alexandru m-a intrebat de ce mai alaptez la 6 luni, ca NU MAI SCAP DE EL. Exact asa s-a exprimat. O femeie in prag de pensie, zică-se cu experiență. Aici daca nu ai noroc sa poti sa alaptezi sau daca nu ai vointa, lapte praf scrie pe tine."

Si eu am nascut tot intr-un spital de stat, dar experienta mea este diferita, chiar opusa, daca ma gandesc ca la un moment dat, de disperare, neputinta si nestiinta, cu sanii franjuri si copilul flamand, cautam empatie in randul asistentelor in a ma sustine sa renunt la alaptare. Pe fondul devastarii fizice si chiar mentale post-partum simteam ca nu mai am nevoie de mai multa suferinta. Nu am gasit niciuna. Dimpotriva:

Toate asistentele care, dintr-un motiv sau altul ajungeau in salonul meu, ma puneau sa ma dezbrac ca sa-mi arate cum sa-mi hranesc nou-nascuta. Cu o mana imi tineau copilul, cu cealalta ii bagau sanul meu in gura, povestindu-mi in acelasi timp ca bebelusul se naste cu reflexul suptului ca doar am vazut si eu asta, dar ca mama trebuie sa-l invete sa o faca corect, iar cand nici mama nu stie, trebuie sa invete mai intai ea. Asta se intampla in spital la cateva ore dupa ce am nascut.

Tot in spital, pentru femeile care inca se aflau acolo dupa nastere, s-a organizat un curs despre alaptare, la care l-am trimis pe Bobi pentru ca eu nu puteam nici macar sa stau jos pe un scaun. Si in pat stateam cu dificultate, iar in picioare, cu copilul in brate, nici nu se punea problema sa ma lase cineva sa umblu pentru ca aveam toate nesansele sa lesin. A filmat Bobi tot cursul ca sa mi-l arate acasa.

Si ca si cum asta nu ar fi fost de ajuns, tot atunci a venit in salon la mine o consultanta in lactatie si mi-a spus ca a doua zi sa ma intorc la spital, la un curs privat, adica doar pentru mine, despre alaptare. Cand m-am dus la intalnire, imbracata in pijamale, pentru ca erau singurele haine din casa care ma incapeau, fiind ca un balon de umflata din cauza intravenoaselor care imi fusesera administrate in timpul travaliului, eu nu aveam lapte, dar se pare ca nici colostrum suficient, ca bebelusa mea pierduse in greutate mai mult decat prevedeau standardele. M-a asezat pe un fotoliu confortabil, mi-a adus o perna pe care sa pun copilul, dupa care l-a “prins” la ţâţă. Intre timp, lipise cu scotch de sanul meu un fir pe care i-l bagase pe langa sfarc in gura. Prin fir tragea dintr-o formula, din san, poate nimic, dar il stimula. Cu acest fir cu lapte praf atasat de san a crescut urmatoarele doua saptamani. Prostind-o ca suge la ţâţă, pana a ramas asa cum se zice, pentru ca sistemul acesta imi regla laptele in acelasi timp.

Ca o paranteza, si tot ca si cum nici asta nu ar fi fost de ajuns, tot in ziua aia aveam la spital programare pentru a-i verifica bebelusului nivelul bilirubinei din sange. In timp ce asteptam rezultatele, ca sa nu stau o ora in picioare, am intrat intr-o incapere cu doua paturi. Era acolo un tip cu un baietel nascut cu 4 ore inaintea fetitei mele, care astepta aceleasi rezultate, si in trecere, o asistenta sau doctorita, habar n-am cu ce se ocupa si ce cauta pe acolo, dar si aia a stat mai bine de jumatate de ora cu mine sa-mi faca filosofia laptelui de mama si sa-i arate lui bebe practic cum sta corect treaba cu suptul. Tot acesta femeie, aflata acolo intamplator, mi-a prescris pe loc o reteta pentru unguientul minune a lui Jack Newman de refacere rapida a sanilor.

Si ca si cum nici asta nu ar fi fost de ajuns, la cateva zile dupa ce am ajuns acasa, am primit un telefon luuung de la Toronto Public Health, nu stiu de unde aveau numarul meu, probabil de la spital, in care o tipa mi-a povestit o ora cum e cu alaptarea. Sfaturile de milioane pe care le-am primit de la ea au fost de ce trebuie sa-mi cumpar o pompa electrica (sau sa o imprumut de la centrele pentru lactatie din Toronto) si cand sa introduce biberonul avand in vedere ca sfarcurile artificiale pot crea confuzie la inceput, ba copilul poate abandona sanul daca mama nu stie cand e mometul potrivit pentru a-i da si biberon. Biberon cu lapte matern. Recomandat pentru a-i oferi bebelusului putina independenta cand mama merge la dentist de exemplu si altcineva trebuie sa se ocupe de hranirea lui.

Si ca si cum nici asta nu ar fi fost de ajuns, tot la cateva zile dupa nastere am mers si la doctorul de familie pentru controlul postnatal. Prima intrebare pe care doctorita de familie mi-a pus-o a fost daca alaptez, ba m-a pus sa ma despoi acolo sa vada si ea cum stiu eu sa dau de mancare la copil. Nu stiam atunci, dar dupa doua saptamani, cand m-am reintors la ea, m-a felicitat, spunandu-mi fix asa: “You are now a professional feeder”.

Acum alaptez exlusiv. Daca nu as fi avut parte de ajutor, tehnic, si chiar sustinere morala, din partea personalului medical, as fi renuntat poate inainte de a incepe si nu as fi stiut niciodata ce pierd. Pentru ca alaptarea e hrana pentru trup, dar mai ales pentru suflet.

marți, 1 august 2017

Cladirile din Toronto, fie ele de firme sau rezidentiale, au toate la intrare cate un landscape, adica un fel de vaze cu flori, doar ca afara. De la aranjamente din astea fistichii pana la doar un firisor de feriga, administratiile platesc bani grei sa le gateasca pe vara asa. Pe panselute din astea se duc banii mei de intretinere. Dar, zice Bobi, ca sa justifice cheltuiala, asa cica ni se ridica pe piata si pretul la apartament.

Acesta de sus e cercul in jurul caruia ma invart eu zilnic s-o adorm pe Catişca, atunci cand in casa nu reusesc nici cu Modern Talking (cantecele ei de leagan preferate). De la mine de la balcon se vede intreg 😎
Alte cateva de prin prejur. Acum de cand ma plimb toata ziua, am timp sa miros si trandafirii, cum se zice. Eu cu trandafirii si Cati cu frunzele din copaci care nu stiu ce crede ea ca sunt pentru ca uneori o fac sa rada, alteori sa planga, dar de cele mai multe ori isi plimba privirea pe ele ca eu picioarele pe dalele strazii. Fara sa si-o desprinda.
Cand ma trezesc dimineata cu făţuca asta langa mine, ma uit la ea ca la o icoana facatoare de minuni. Ma inchin la ea cu o mie de "matanii" pe minut. O pup din cap pana in picioare si iar din picioare pana-n cap, o mangai si o strang in brate de-abia mai respira. Ai zice ca asa imi consum eu dragostea fata de ea. Problema e ca cu cat o pup si o imbratisez mai mult cu atat o iubesc mai mult, si-mi vine s-o pup si s-o imbratisez si mai tare, nici pe departe sa se consume. Ma copleseste sentimentul asta.