Pagini

Expat in Canada

Expat in Canada

joi, 14 septembrie 2017

miercuri, 13 septembrie 2017

Sambata trecuta am carat-o prima data pe Catiuş in marsupiu, sau cum se spune, am purtat-o. Nu am facut-o pana acum pentru ca mi s-a parut prea mica sa o atarn in hamurile alea. Aveam acasa un marsupiu "Infantino Flip Advanced", luat de la Toys 'R Us, magazin unde oferta de sisteme de purtare este extrem de limitata. Nu se gaseste mai nimic si nimic de firma. Desi Infantino e ceva firma pentru ca multe din jucariile pe care i le-am cumparat lui Cati sunt produse de ei. Mai avreau si ceva Ergo, dar care nu mi-au trezit interesul la momentul. Ceea ce m-a facut sa-l aleg pe asta din cele putine care erau pe raft a fost faptul ca i se poate modifica puntea astfel incat bebelusul sa fie purtat nu numai cu fata catre mama, dar si catre lume. Cum Catiuş e foarte curioasa mi s-a parut super tare sa o pot purta asa fara sa-mi folosesc eu bratele pana mi le scap din umeri, asa cum inca fac. Acum insa am aflat ca nu e indicat sa o port cu fata, cel putin nu inca, pentru ca nu-i stau picioarele in cea mai buna pozitie, in forma de M mai precis, si pentru ca ar fi foarte stimulata si nu are cum sa se culce din pozitia aia. Ceea ce e adevarat. Nici sistemul cica nu ar fi dintre cele mai bune, asa ca am mers duminica sa-i cumpar altul. Am cautat un alt magazin de jucarii si haine pentru copii, pentru ca stiam ca Toys 'R Us, dupa cum ziceam, nu are ce voiam eu, si am gasit unul din cauza caruia Toys 'R Us m-a pierdut definitiv de client. Se numeste West Coast Kids si e un magazin cu personalitate, nu plictisitor ca celalalt, care arata ca un supermarket. Noi am mers pana acum doar la Toys 'R Us pentru ca ne era cel mai cunoscut, dar mai ales era cel mai aproape de casa si ne era simplu sa ne ducem inapoi sa returnam produsele daca nu ne placeau, de exemplu. West Coast Kids insa are produse mult mai de calitate si gasesti acolo si ce nu visezi, de la cele mai simple jucarii pana la lucruri care nici nu stii la ce folosesc, daca nu le citesti manualul. Cum ar fi de exemplu un suport din spuma pentru genunchi util atunci cand te asezi in fata cazii sa-i faci bebelusului baie. Magazinul are si etaj, care functioneaza ca showroom cu camere gata decorate pentru pici. Din pacate, camere pentru tati nu are, ca pe noi asta ne interesa. Noi i-am facut camera lui Bobi, nu lui bebe :)). I-am luat lu' Catiuş o caciulita de iarna simpatica, niste teethere si niste chestii pe care nu prea stiu cum sa le descriu mai bine decat ca arata ca niste lollipops cu gaurele in care pui piure si bebe trage din ele. Ma vor ajuta la diversificare, ca doctorita noastra ne-a spus ca deja putem incepe.

Eu voiam un marsupiu Lenny Lamb, ca mi l-a recomandat cineva, dar am gasit doar la Ada's Apple Tree, un alt magazin cu staif, la care insa nu am reusit sa ajung inca pentru ca duminica era inchis, iar eu, mai ceva ca un copil, nu mai aveam rabdare nici macar pana a doua zi. Am luat, in schimb, de la West Coast Kids, un Tula, dar pe care nu il putem folosi, asa ca m-am grabit degeaba, pentru ca bebe e inca mica pentru el. Ar fi fost varianta sa ii cumpar un infant insert, dar nu am considerat ca mai e cazul sa dau $50 si pe ala avand in vedere ca in cel mult doua saptamani va fi ok si fara. Pe Tula am dat vreo $230. Celalalt a costat numai $80. Celalalt are review-uri foarte bune pe internet, de la clienti, dar nu se afla pe nicio lista a celor mai bune sisteme de purtare, facute de specialisti. Tula, da. Cu Infantino aveam posibilitatea sa o port cu fata, cu Tula insa e si mai fain ca poate fi purtata in spate, ca pe un rucsac. Adica numai bun de umblat pe toate coclaurile asa cum intentionez de la anul.



In rest, ne place sa ne petrecem vremea la firul ierbii, cat se mai poate. Cand nu s-o mai putea, ne intoarcem pe spate si ne mutam privirile in sus ca acus vine toamna si cum lu' Catius ii plac si frunzele, si culorile, abia o asteapta.

sâmbătă, 9 septembrie 2017

De la inceputul acestei povestiri vreau sa ma laud, mai inainte deci de toate, ca am slabit vreo 5 kile intr-o luna. Si n-am facut nimic special pentru asta, numai niste plimbari mai lungi cu CATI IN BRATE, acum de cand nu mai manaca chiar asa din ora in ora, si apoi am mancat si eu mai putine dulciuri, dar fara sa renunt de tot la ele, ca nu pot. Daca reusesc sa mai pacalesc inca 5 tot asa, pentru celelalte 10 nu va fi o problema sa mai fac si niste sala la un moment dat. Ma uit in oglinda si observ cu incantare ca incep sa seman tot mai mult cu mine. Ba mai mult, am inceput sa incap, in sfarsit, in unele dintre vechile mele haine. E drept, in cele care altadata imi pareau cele mai mari si mai lalai, dar orisicat, tot e mai bine. Este foarte ciudat cum percep hainele acum la nivel mental. Eu inainte eram XS, ba imi cumparam chiar si haine de la copii si-mi veneau. Daca, din intamplare, aveam in dulap haine S sau M mi se pareau asa cum percep acum hainele XL, imense. Acum alea S sau M, dimpotriva, mi se par ca XS acum sau chiar ca hainele de copii.
In fine, in cutiile si sacii pe care ii vedeti in poza unui dulap, ca am mai multe pline cu astfel de cutii, am hainele mele vechi puse acolo de anul trecut de cand ne-am mutat. Nu am avut niciun motiv sa le despachetez, poate doar daca aveam vreo intentie sa ma sinucid. Inutil sa spun cum parca mi-a cazut fata de la balcon si am facut depresia spontana cand am venit de la spital si am vazut ca nu-mi vine abosult nimic din ce am in dulap, asa cum sperasem eu luni de zile. Nici macar hainele de gravide, ca eu m-am intors de la spital cu mai multe kile decat m-am dus, dar asta e alta poveste, poate alta data sau niciodata. Asa ca inceptul cu incetul am inceput sa-mi cumpar alte haine, care sa imi vina. Dar nu mai cumpar haine cu sporul cu care o faceam inainte, imi cumpar haine de la mall doar daca din intamplare si foarte rar ma nimeresc pe acolo, nu ca inainte cand aveam abonament. Acum, mai mult fac comanda online de la GAP, ca-mi plac mie de la GAP, la asta n-am renuntat, cand am nevoie de cate ceva. Mi s-a redus sporul din cel putin doua motive: nu ma pot obisnui cu gandul ca trebuie sa-mi cumpar haine M sau chiar L si sper cu disperare ca voi reveni la masura mea si voi incapea in hainele mele, astea pe care mi le cumpar in ultima vreme nefiind ale mele, ci niste boarfe luate ocazional, de nevoie, pentru o perioada foarte scurta de timp.
Acum nu va imaginati ca nu pot dormi noaptea ca ocup mai mult spatiu in Univers, doar ma plang fara neaparat sa si purced catre vreo solutie. Contrar atitudinii pe care o aveam inainte fata de silueta mea, acum mi se pare ca am devenit foarte nesimtita. Singurul lucru care intr-adevar ma preocupa mai mult decat inainte si pentru care fac eforturi uneori imense, sunt selfie-urile. Trebuie sa fac muuuult mai multe, ca sa iasa una decenta.

vineri, 8 septembrie 2017

Ieri i-am facut lui bebe vaccinurile de 4 luni si-asa a plans saraca de mi-au dat si mie lacrimile. O tineam in brate si plangeam si eu odata cu ea. Bebelina mea nu plange niciodata, de aceea nici nu sunt obisnuita s-o vad asa. Nu sunt o norocoasa ca nu-i plangacioasa, ci pur si simplu ii raspund nevoilor inainte ca ele sa devina o urgenta si astfel nu are niciun motiv sa nu fie happy. Cand bebelusilor le e foame, ultima lor incercare, si aia disperata, de a te face sa le intelegi nevoia, e plansul, dar pana acolo sunt o gramada de alte semnale pe care ei le dau si carora daca le raspunzi la timp, ai toate sansele sa nu-ti vezi niciodata copilul racnind. Eu la fel fac si cand ii e somn, si cand se plictiseste, si cand vrea in brate. O cunosc acum suficient de bine nu doar sa-i pot descifra limbajul non-verbal in caz de nevoie, dar chiar sa i-l intuiesc, si evident, sa-l previn. N-am citit in carti, dar instinctul asa imi spune ca trebuie sa fac.

Primesc mereu un sfat necerut, mai ales de la babe (nu ma refer doar la varsta celor care mi-l dau) cum ca e bine sa-ti lasi plodul sa urle pana isi da duhul. Ca-i face bine la plamani!!!! Pe mine ma depaseste complet atitudinea asta fata de propriul copil. Iti bati joc de el in loc sa-l respecti ca pe orice alta fiinta. Si un animal, daca il vezi suferind, te opresti sa vezi ce are. Nu inteleg de ce cu bebelusii, ba chiar mai ales, ar trebui sa fie altfel. Faptul ca nu-si va aduce aminte despre asta nu e o scuza. Normal ca e mai usor sa-l lasi sa-si trateze singur plamanii, singurul disconfort e ca-l auzi, dar si aia poate fi rezolvata cu niste casti in urechi. Poate sa si moara, who cares? Faci altul. Cineva mi-a zis s-o las sa planga ca asta fac bebelusii. Asta fac bebelusii tai abandonati, cei care sunt iubiti nu plang niciodata. Fara sa plangi si tu cu ei.